Acum am observat că blogatu.ro a lansat un nou concurs pentru bloggeri, iar fără să stau mult pe gânduri mi-a venit în minte o întâmplare hazlie pe care am trăit-o cu mult timp în urma.

Într-o zi, prin anul 1997, după ce am terminat joaca cu jucăriile, nu existau pe atunci atât de multe tipuri de jucării ca în zilele astea, ci doar “machetuţe”, pentru că numai aveam ce să facem, alături de nişte prieteni ne-am hotărât să ne jucam De-a v-ati ascunselea (Pituluşul)

Bun…toate bune şi frumoase, am fost cu toţii de acord, am dus jucăriile în casă şi am început numărătoarea “Pe o bară se că*a o cioară, cra cra cra, drept în gura ta”, nu stiu dăcă în prezent mai există acest tip de numărătoare, bineînteles că nu am pus ochii din prima, dar am mai scăpat şi turma, ne distram doar eram copii, până când la un moment dat când am văzut o bucata mare de carton, pe care am pus-o pe cap pentru a mă pitula cât mai bine. Am stat acolo până începuseră toţi să strige în gura mare, “Usturoi vin la noi” – adică cel care a pus ochii numai era prin preajmă. Fără să imi dau seama, pentru că era întuneric afara, în pofida faptului că ştiam zona cu ochii închisi, am nimerit o gaura de canalizare, nesemnalizată. Se intelege de la sine că am cazut în canalizarea respectivă, norocul meu a fost că nu era apa, ci doar o “casa” cu robinete, pe care le închideam, ori de câte ori vroiam să râdem de părinţi.

După toată întâmplarea asta, am rămas cu semn pe viaţa pentru că mi-am făcut o rana prin care am văzut cum îmi arată osul, dar acum fac haz de necaz de fiecare dată când îmi aduc aminte sau când ma mai întânlesc cu niste vechi prieteni şi începem să povestim din vremurile copilăriei.